Configuraţia reala a Terrei nu permite acest lucru, deoarece în jurul celor doua mari orificii de intrare de la poli, razele de lumina se curbează sub influenţa câmpului magnetic terestru foarte puternic din zona orificiilor.

      Astfel de la mica altitudine (din avion) sau de pe sol, nu se poate sesiza cu ochiul liber curbarea lina din zona orificiilor datorita distanţelor prea scurte, ochii percepând pe aceste mici distanţe o vedere aproximativă în linie dreaptă.

      În schimb, un observator din spaţiul cosmic nu poate observa (fara o aparatura speciala de corecţie) care este configuraţia reala a solului de la poli, tocmai datorită curbării razelor de lumină, raze care din cauza zonei inelare magnetizate, capătă un aspect difuz şi confuz (intreracţiuni magnetice diametral opuse în zona orificiilor de intrare) imaginile recepţionate şi percepute de ochii observatorului respectiv fiind false şi confuze.

      Totodată orice semnal de radio sau TV nu poate intra sau ieşi prin orificiile respective fiind şterse de intensitatea puternica a câmpului magnetic terestru din zonele orificiilor de intrare exact aşa cum şterge un cap de magnetofon o bandă magnetică înregistrata.

      Din aceste motive relatate pe scurt, noi nu am putut afla şi nu putem afla (fără un consimţământ-aprobare) mai multe lucruri despre civilizaţia paralelă care după aprecierea mea, - se comportă ca nişte adevăraţi Îngeri Păzitori şi ocrotitori - în evoluţia noastră.

      (alte amănunte şi detalii, sunt menţionate în capitolul VI al cărţii).

      În vechime (cu circa 10500 ani în urmă) un Asteroid a lovit Terra în zona triunghiului Bermudelor (coordonatele exacte sunt menţionate în carte) care a străpuns scoarţa exterioară, materia intermediară şi scoarţa suprafeţei interioare, o parte ş-a continuat drumul lovind diametral opus din interior înspre exterior şi zona din marea diavolului Japonia unde s-a oprit.

      Impactul a determinat o oscilaţie a întregii materii distribuite toroidal (vezi fig. 2(a),(b) şi (c) partea haşurată) determinând mari cutremure ce au putut dura circa două săptămâni, timp în care materia s-a reaşezat şi stabilizat din nou echilibrându-se sub influenţa celor două mari forţe (forţele centrifuge şi forţa de atracţie universală-zonală) reechilibrarea determinând mari schimbări de formă a reliefului atât pe suprafaţa exterioară cât şi pe suprafaţa interioară a Terrei. (sau scufundat munţi, au apărut oceane unde au fost munţi în acele circa două săptămâni).

      În zona impactului a rămas şi acum un orificiu de comunicare dintre cele două suprafeţe unde există oceane.

      Când „la noi” presiunea atmosferică este mai mare şi „la ei” aleatoriu este mai mică, atunci temporar, se formează „la noi” adevărate pâlnii de circa 10 kilometri în diametru iar la diferenţe maxime de presiuni atmosferice apar temporar orificii de comunicare dintre cele două atmosfere, apare temporar un nou pol magnetic de intensitate foarte mare prin ruperea liniilor de forţă a câmpului magnetic terestru dintre cei doi poli, razele de lumină se curbează în zona respectivă, aparatele de navigaţie funcţionează haotic şi eronat, piloţii percep mediul înconjurător total diferit de realitate fără posibilitate de orientare reală.

      Când „la noi” presiunea atmosferică este mai mică şi „la ei” presiunea atmosferică aleator este mai mare, atunci temporar „la noi” apa oceanului în zona respectivă se ridică la circa 700 de metri înălţime (mulţi piloţi trecând lateral au observat şi s-a consemnat asemenea fenomen) iar „la ei” apar pâlnii în oceanul respectv, ocazie cu care sunt absorbite şi animale mai ciudate considerate dispărute, animale ce sunt găsite eşuate pe ţărmuri datorită lipsei de orientare şi posibilităţii de adaptare la noile condiţii din oceanele noastre.

      (alte amănunte şi multe detalii sunt prezentate mai pe larg în capitolul VI al cărţii).