Pământul are axa sa de rotaţie înclinată în primul şi cel mai important rând pentru a deveni posibilă iluminarea, încălzirea şi deci apariţia vieţii şi pe suprafaţa interioară a Pământului.

      De asemenea, în acest mod mai devine posibilă apariţia celor patru anotimpuri, apariţia unei diferenţe de potenţial electric, apariţia polilor magnetici precum şi o circulaţie permanentă a apei şi a aerului pe toate suprafeţele Pământului, formarea ploilor prin evaporarea apei, deci a norilor, ionizarea zonală şi apariţia descărcărilor electrice prin fulgere şi tunete, fenomene ce se interpătrund şi se condiţionează reciproc printr-o veşnică mişcare, graţie energiei primită permanent prin radiaţie de la Soare.

      Se poate constata cu foarte mare uşurinţă din Anexa 1, fig. nr.2,(a,b,c) că valoarea înclinării axei de rotaţie a Pământului este deosebit de greu a fi pusă pe seama hazardului sau întâmplării şi aceasta dacă ne referim spre ex. la situaţia aproape similară întâlnită în cazul planetei Marte care are mai multe similitudini cu Pământul cum sunt;

      - planeta Marte se roteşte în jurul axei sale o dată la 24 de ore şi 37 de minute în vreme ce Pământul are o durată de rotaţie de 24 de ore şi 56 de minute.

      - o zi marţiană este doar cu 41 de minute mai lungă ( o zi marţiană= 1,03 zile terestre) iar ziua şi noaptea alternează în acelaşi mod.

      - înclinarea axei de rotaţie a planetei Marte faţă de planul său eliptic are valori apropiate cu înclinarea axei de rotaţie a pământului, fiind însă ceva mai mare, respectiv de 24 de grade şi 48 de minute (şi nu întâmplător înclinaţia axei planetei Marte este mai mare, aşa după cum voi consemna în continuare)

      - pe Marte există din considerentele de mai sus, tot patru anotimpuri ca şi pe Pământ.

      Dacă analizăm cu multă atenţie şi vom ţine cont de faptul că planeta Marte se situează la o distanţă ceva mai mare faţă de Soare în raport cu Pământul, putem uşor constata şi în mod logic că; direct proporţional şi axa de rotaţie a planetei Marte are o valoare de înclinare ceva mai mare tocmai pentru a face posibilă o iluminare uniformă a acesteia şi o iradiere uniformă (captare uniformă a căldurii primită de la Soare şi direct proporţional datorită distanţei mai mari, şi într-o cantitate echivalentă cu cantitatea de căldură pe care o primeşte Pământul nostru) atât pe suprafaţa sa exterioară cât şi pe suprafaţa sa interioară.

      Dar cel mai important factor ce a fost avut în vedere anticipat, este datorat faptului că planeta Martie având la poli un câmp magnetic de o intensitate mai redusă ca a Pământului, traiectoria rectilinie a razelor solare va fi schimbată (fenomenul de curbare a luminii ca radiaţii de natură electromagnetică) proporţional într-o măsură mai mică şi dacă axa de rotaţie a planetei Marte ar fi avut o înclinaţie să zicem egală cu a Pământului, atunci în această situaţie, gradul de iluminare şi iradiere a suprafeţei interioare a planetei Marte ar fi fost mult mai redus.

      Din aceste considerente aceste stări de fapt nu sunt deloc întâmplătoare ci ne poate duce în mod indirect la concluzia că cândva planeta Marte a fost locuită şi pe suprafaţa sa interioară dacă nu cumva, până la proba contrarie nu se va dovedi cât de curând prin explorări la faţa locului graţie unei noi şi moderne generaţii de mijloace de deplasare între două corpuri cereşti, că mai pot exista forme de viaţă şi de ce nu, chiar şi fiinţe asemănătoare cu oamenii şi pe alte corpuri cereşti din sistemul nostru Solar.

      Nu trebuie de asemenea trecut cu vederea nici durata anotimpurilor şi a anului Marţian care are 687 de zile terestre tocmai datorită faptului că dimensiunile planetei sunt mai reduse, distanţa faţă de Soare este mai mare (aproximativ 228 milioane de km.) faţă de distanţa Pământ –Soare (150 milioane km.) impunându-se în această situaţie o stabilitate a climei celor patru anotimpuri printr-o inerţie termică mai mare.

      Legat de cele de mai sus, sunt prea multe coincidenţe între cele două planete vecine, pentru a putea fi puse toate pe seama întâmplării ceea ce în mod direct nu face decât să îmi întărească convingerea personală că fără Dumnezeu totul se poate nărui secundă de secundă, o simplă poruncă fiind mai mult decât suficientă pentru a dispune unei super-civilizaţii să ne lase în voia întâmplării putând astfel fi pierduţi cu toţii, -iremediabil - deoarece în stadiul de dezvoltare şi cunoaştere atins, comparativ, - suntem doar în stadiul de copii care nici măcar nu am ajuns să cunoaştem cu ce să ne deplasăm mai repede, mai sigur şi mai bine dintr-un loc în altul –la scară de sistem planetar, să nu mai vorbim de stări de lucruri la nivelul Galaxiei noastre cel puţin.

      Din considerentele de mai sus, a susţine că planeta Marte este un corp ceresc plin, reprezintă o concepţie eronată.

      Afirmaţia de mai sus am făcut-o în baza unei logici elementare şi nu aşi fi făcuto dacă spre ex. unghiul de înclinare a axei de rotaţie a planetei Marte ar fi avut o valoare mai mică decât valoarea unghiului de înclinare a axei de rotaţie a Pământului faţă de planul său eliptic pe care orbitează în jurul Soarelui şi dacă nu ar fi fost descoperite şi pe suprafaţa acesteia piramide ca veritabile „balize” ce semnalizează căile de comunicaţii directe subterane dintre suprafaţa exterioară şi suprafaţa interioară a planetei Marte.

      Tot din considerentele de mai sus, susţin cu tărie că valorile unghiurilor de înclinare a axelor de rotaţie ale Pământului şi ale planetei Marte sunt în strânsă legătură cu poziţiile respectiv distantele la care se situează acestea faţă de Soare şi nu pot fi întâmplătoare ci mai degrabă rodul unei gândiri inteligente care a dorit anticipat ca şi suprafeţele interioare să poată fi locuibile.

      În baza acestor raţionamente se poate de asemenea în mod logic afirma că acest sistem eficient de folosire a unui corp ceresc pe ambele suprafeţe ale sale (suprafaţa exterioară şi suprafaţa interioară)poate fi în fapt un sistem universal, răspândit şi practicat în mai multe sisteme Solare în care gravitează planete atât în galaxia noastră cât şi în alte Galaxii din Universul observabil.

      De aceea consider că este bine să se ţină seama de aceste stări de lucruri şi să se analizeze cu mai multă atenţie de către astronomi şi cercetători şi valorile unghiurilor de înclinare ale axelor de rotaţie a unor corpuri cereşti în raport cu planul orbitei şi cu poziţia (direcţia) din care planeta respectivă primeşte energie, pentru a putea identifica astfel posibilitatea existenţei vieţii în primul rând pe suprafeţele interioare ale unor asemenea planete.

      Afirm aceasta deoarece orice civilizaţie mai avansată tehnologic (spre ex. ,mai avansată decât suntem noi la ora actuală) în mod logic şi eficient ar alege în primul rând suprafaţa locuibilă de la interiorul planetei respective din următoarele considerente principale;

      - comunicaţiile de orice fel nu pot fi recepţionate sau interceptate din exterior datorită puternicului câmp magnetic de la golurile de intrare care perturbă, deformează şi în final şterg orice undă de natură electromagnetică emisă de o staţie de emisie aflată pe suprafaţa interioară a planetei respective.

      - o civilizaţie ce trăieşte şi se dezvoltă pe suprafaţa interioară a unei planete, este pusă în primul rând la adăpost în faţa pericolelor venite din cosmos fie din partea unor meteoriţi mai mari, fie în mod artificial din partea unor posibile civilizaţii cu intenţii agresive deşi după aprecierea mea, cuvântul agresiv atunci când e vorba de cultură şi un grad de civilizaţie înalt, acesta îşi pierde pur şi simplu sensul.

      - de asemenea, presupusa civilizaţie va fi pusă la adăpost în faţa unor radiaţii ce provin de la Soarele sistemului planetar respectiv (ex. undele de natură electomagnetică cu frecvenţe periculoase pentru sănătatea fiinţelor vii), pătrund mai cu greu sau deloc prin orificiile de intrare de la poli (ex. radiaţiile undelor gama), plantele şi animalele fiind astfel afectate într-o măsură mult mai mică de aceste radiaţii periculoase.

      Aceste stări de lucruri mă duc imediat cu gândul la cele menţionate la începutul Bibliei la capitolul „Facerea” respectiv la faptul că atât în Galaxia noastră cât şi în Universul observabil există Civilizaţii ce pe parcursul miliardelor de ani de evoluţie au ajuns să poată controla şi să manipuleze forţe şi energii deosebit de greu de imaginat de către noi, cuvintele fantastic sau magie fiind în această situaţie deosebit de modeste în comparaţie cu realitatea de care suntem înconjuraţi permanent indiferent de direcţia în care încercăm să o analizăm.

      A continua din considerentele de mai sus, să ne considerăm în continuare „ unici” este deosebit de păgubitor pentru noi toţi deoarece în acest fel vom continua să avansăm în cunoaştere cu viteza melcului şi va trebui ca pe viitor să ne aplecăm cu mai mult simţ de răspundere asupra acestor stări de fapt renunţând la clasica poziţie a struţului (cu capul în nisip) atunci când vremelnic apar probleme de ne înţeles şi trecem uşor cu vederea unele fenomene sau evenimente, trecându-le mai mereu la capitolul „uitare” fără a mai reveni la reanalizarea acestora atunci când apar manifestări similare, probe, date sau dovezi noi, etc.

      Ca o pildă în acest sens, vă recomand anticipat să citiţi cu foarte mare atenţie cele consemnate şi la capitolul nouă al acestei cărţi.

      Referitor la posibilitatea existenţei vieţii pe alte corpuri cereşti atât în prezent cât şi în trecutul îndepărtat, au fost consemnate dea lungul timpului, dar oricum şi relatări şi descoperiri de dată mai recentă, unele descrieri şi descoperiri cum sunt spre exemplu, aspectele consemnate în cartea „Sistemul ocult de dominare a lumii”, autor, Os. Kuhlen, Editura Saeculum I.O. - Bucureşti, 2001, – diverse relatări asupra cărora voi insista şi le voi comenta prin comentarii intercalate în text, găsind ca fiind foarte util şi uşor de înţeles, acest mod de abordare, după cum urmează;

COMENTARIU;

      Referitor la necesitarea construirii unor piramide, deşi aceste aspecte vor fi prezentate în această carte într-un capitol distinct (Capitolul 5) afirm anticipat că în fapt toate Marile Piramide construite pe unele planete au menirea să arate poziţionarea căilor de acces şi comunicaţie dintre suprafaţa exterioară a planetei respective şi suprafaţa interioară locuibilă a respectivei planete.

COMENTARIU;

      Argumentele de până acum dovedesc cu prisosinţă faptul că ne soluţionarea ştiinţifică a problemei referitoare la posibilitatea existenţei unor civilizaţii celeste se datorează atât imposibilităţii găsirii unui fundament ştiinţific teoretic şi adecvat până acum cât şi ignorării premeditate a acestui subiect de către toţi factorii responsabili, motivul cel mai frecvent invocat în mod oficial fiind că aspectele vizate sunt de natură a afecta securitatea naţională a statelor.

      Seria întreagă de argumente, pornind de la observaţii astronomice directe, de la observaţiile făcute de la faţa locului atât cât s-a putut şi s-a dat publicităţii ca urmare a sondelor spaţiale şi a echipajelor umane ce au păşit pe lună, ajungând până la recepţionarea unor semnale inteligente de origine necunoscută, a vizitelor pe care ni le fac destul de des cu ajutorul mijloacelor lor de deplasare ultraperformante, toate acestea, ne dau indicii clare că prezumtivele civilizaţii celeste nu trebuie căutate în cele mai îndepărtate colţuri ale Galaxiei, ci pot fi găsite (una fiind chiar „colocatară” cu noi de foarte mult timp, pe vasta, întinsa şi însorita suprafaţă interioară a Pământului), iar altele putând fi, de ce nu, chiar în vecinătatea nu prea îndepărtată a planetei noastre.

      Dealtfel din cele observate şi consemnate până în prezent pe această temă, se pare că nici satelitul nostru natural LUNA nu face excepţie de la această regulă.

      Pentru o cât mai bună edificare pe această temă, am găsit de cuviinţă să prezint mai jos câteva extrase din cele consemnate de regretatul pilot şi scriitor român, Doru Davidovici în cartea „Lumi Galactice” Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti –1986, după cum urmează;

COMENTARIU;

      Din cele relatate, profitând de această ocazie lansez şi eu următoarea ipoteză;

      În situaţia în care se presupune că LUNA este „amenajată” în interior, atunci este de presupus că energia rezultată din deformările ciclice poate fi captată şi folosită, deoarece este primită „gratuit „ prin efectul de maree.

      De exemplu, este suficient a se face o legătură (mecanică sau electrică prin fenomenul de rezonanţă) între două puncte diametral opuse şi dispuse pe interior şi din variaţiile (deplasările şi apropierile) dintre ele, - să fie captat un lucru mecanic util ce poate fi transformat în energie sub diferite forme .

      Dealtfel, acelaşi rezultat poate fi obţinut, (dacă nu cumva acest lucru se întâmplă deja) şi în cazul suprafeţei interioare şi locuibile ale Pământului .(există câteva relatări ca „povestioare” privind folosirea pe scară foarte largă a unui sistem de transport cu tracţiune electrică.)

      Oricum „aceste stări de fapt” mai devreme sau mai târziu v-or determina un curent de opinie ce v-a avea menirea de a pune serios pe gânduri oamenii de ştiinţă de pretutindeni.